IAC vs AIPAC. Război mocnit între lobby-urile evreiești din America

AIC (Israeli-American Council) și AIPAC (American Israel Public Affairs Committee), exprimând aceleași valori, aceeași misiune și același bipartizanat politic (și cu dreapta Republicană, și cu stânga Democrată) sunt în relații civilizate, dar deloc călduroase. Mai ales de când ambiția magnatului Sheldon Adelson a pompat în AIC multe milioane de dolari, asigurându-i o solidă dezvoltare regională, la concurență cu vechiul și încă puternicul AIPAC.

Dacă sprijinul (necondiționat în AIC) pentru președintele Trump le unește, criza politică din Israel le oferă celor două organizații un puternic motiv de confruntare.

AIPAC nu se mai află demult în admirația lui Netanyahu și l-ar susține pe co-liderul Alb Albaștrilor, Benny Gantz. De altfel, în ultimii ani, în relația cu premierul de la Ierusalim n-a mai existat iubire, ci exclusiv beneficiireciproce, mai puțin faptul că Bibi le-a subțiat mult simpatia Democraților. Editorialistul israelian Anshel Pfeffer rezumă perfect situația: AIPAC îi oferă lui Bibi un pretext de a se deplasa la Washington, iar Bibi le livrează în schimb cel mai bun discurs de o jumătate de oră pe care retorica politică îl poate produce.

De altfel, în urmă cu doi ani, prim ministrul Netanyahu se confesa unuia dintre consilierii săi, mărturisind că ar putea renunța oricând la sprijinul AIPAC, câtă vreme are sprijinul puternic al evangheliștilor americani. N-a adăugat și sprijinul IAC, al prietenului și sponsorului său Sheldon Adelson, Regele Cazinourilor din Las Vegas, care – pe lângă altele – i-a oferit o trompetă de aur, cotidianul Israel Hayom.

În Israel Hayom am citit relatarea superentuziastă despre Summitul IAC din 7 decembrie, desfășurat în Florida, pe care Președintele l-a onorat cu prezența și cu un speech care i-a ridicat în picioare pe cei 4200 de membri ai organizației adunați în sală.

Donald Trump, care suspectează AIPAC că nu i-ar fi orbește loial, cum își dorește de la orice partener (ceea ce e adevărat, membrii acestuia păstrându-și gândirea critică), are tot interesul să măgulească IAC-ul marelui său sponsor Adelson.

Ovaționat ca o „binecuvântare pentru Israel”, liderul de la Casa Albă a început prin a-și înșira meritele incontestabile: mutarea ambasadei Statelor Unite la Ierusalim, recunoașterea suveranității Israelului asupra Înălțimilor Golan, decizia de a ieși unilateral din Acordul nuclear cu Iranul, declararea ca legale a coloniilor din Cisiordania.

Ca să câștige al doilea mandat, Donald Trump nu s-ar da în lături să ațâte războiul IAC-AIPAC, bazându-se pe susținerea IAC (s-a scandat în repetate rânduri „Încă patru ani!”), pe sponsorizarea lui Sheldon Adelson și, deloc în ultimul rând, pe fanatismul evangheliștilor americani pentru Statul Israel.